O leziune a tendonului lui Ahile (numit si tendonul calcanean al lui Ahile) se poate intampla oricui, indiferent daca este atlet de performanta sau nu.

Tendonul lui Ahile este cel mai mare tendon din organism si se situeaza in partea posteroinferioara a gambei, conectand musculatura posterioara a gambei la osul calcaiului (calcaneu). Prin contractia lui, el permite miscarea de flexie plantara a piciorului, practic ridicarea calcaiului de pe pamant, fiind deci foarte important in timpul mersului si mai ales al alergatului. Anatomia tendonului asigura atat elasticitatea (reculul), cat si absorbtia socului la nivelul piciorului. Fiecare dintre cele doua tendoane ale lui Ahile suporta greutatea corporala a persoanei pas cu pas. In functie de viteza, pas, teren si greutatea suplimentara care este transportata sau impinsa, fiecare tendon al lui Ahile poate suporta o greutate corporala de pana la 3-12 ori mai mare pe durata unui sprint sau a unei impingeri.

Este un fapt obisnuit ca acest tendon sa se raneasca. Vatamarea poate fi usoara sau moderata (se simte ca o durere sau rigiditate), fiind cauzata de inflamatia tendonului lui Ahile (tendinita) sau de tendinoza care apare datorita microfisurilor situate in interiorul sau pe marginile tendonului. Daca durerea este severa, tendonul poate fi rupt partial sau complet.

Cauzele leziunii tendonului lui Ahile

Leziunile tendonului la Ahile sunt frecvente in cazul persoanelor care fac actiuni prin care tendonul este supus unor forte de intindere mai mari decat capacitatea acestuia de rezistenta (alergare, gimnastica, dans, fotbal, baseball, baschet, tenis, volei etc.), necesitand miscari de pivotare, accelerare sau incetinire rapide.
Exista mai multi factori de risc care pot creste riscul de leziune si ruptura a tendonului lui Ahile, printre care:
- bolile (diabetul, insuficienta renala, artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, guta etc.);
- varsta si sexul (barbatii de peste 30 de ani sunt mai predispusi la leziuni ale tendonului lui Ahile, acestea fiind de cinci ori mai frecvente la barbati decat la femei);
- lipsa flexibilitatii;
- schimbari bruste ale intensitatii exercitiilor;
- utilizarea corticosteroizilor (fie pe cale orala, fie injectabile) sau abuzul de antibiotice din clasa fluorochinolonelor;
- pantofi cu tocuri inalte care pot stresa tendonul;
- aveti picioare plate, numite si arcuri cazute; aceasta inseamna ca, atunci cand faceti un pas, impactul determina colapsul arcului piciorului, intinderea muschilor si tendoanelor;
- jogging sau alergari pe suprafete dure;
- alpinism, escalade, catarari;
- vatamari anterioare ale tendonului lui Ahile.

Simptome

Semnele si simptomele ruperii tendonului Ahile sunt:
- tumefiere si durere (posibil severa) deasupra calcaiului;
- invinetirea zonei din jurul calcaiului;
- imposibilitate de flexie plantara sau impingerea piciorului in timpul mersului, precum si de a sta pe varfurile degetelor piciorului lezat;
- un gol poate fi simtit si vazut in tendon, la aproximativ 2-6 centimetri deasupra osului calcaiului.
Deseori, pacientii afirma ca aud o pocnitura in momentul aparitiei leziunii, simultan cu o durere brusca si ascutita resimtita in spatele gleznei. O ruptura completa a tendonului lui Ahile este mai frecventa decat o ruptura partiala. Ruptura partiala poate fi asimptomatica, pacientul poate fi capabil sa miste piciorul, resimtind durere mai mult sau mai putin discreta la mers.

Tratament si recuperare

Un tendon al lui Ahile rupt este dureros, necesita o ingrijire prompta si tratament, precum si reabilitare pentru a se reface complet.
Leziunile minore sau moderate ale tendonului lui Ahile ar trebui sa se vindece singure. Puteti accelera procesul, astfel:
- odihniti piciorului, evitati sa va sprijiniti pe piciorul lezat, puteti utiliza in acest scop carje cu sprijin subaxilar sau carje pe antebrat;
- aplicati gheata asupra leziunii;
- utilizati un bandaj elastic in jurul piciorului si a partii inferioare a gleznei, pentru a reduce umflarea;
- tineti piciorul ridicat (puteti utiliza o perna inclinata pentru picioare);
- luati analgezice antiinflamatoare: medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) cum ar fi ibuprofenul si naproxenul vor ajuta la scaderea durerii si a umflaturilor.

Tratamentul unui tendon rupt poate fi conservator sau chirurgical. O abordare conservatoare imobilizeaza piciorul pacientului intr-un aparat gipsat sau orteza pentru o perioada cuprinsa intre 6 si 12 saptamani, pentru a restrictiona miscarile gleznei si pentru a ajuta reconectarea tendonului. Din pacate, abordarea conservatoare este asociata cu o rata mai mare de recidiva dupa recuperare. Utilizarea unei abordari conservatoare a tratamentului creste, de obicei, timpul necesar vindecarii. Desi timpul standard pentru recuperare este de circa 6 - 12 saptamani, pentru unii pacienti recuperarea completa vine chiar si dupa 6 luni.
In cazul interventiei chirurgicale, medicul uneste cele doua capete ale tendonului rupt. Sunt disponibile diferite tehnici chirurgicale pentru a repara ruptura tendonului lui Ahile, iar chirurgul va selecta procedura cea mai potrivita pentru pacient. Tratamentul chirurgical poate fi aplicat fie prin chirurgie deschisa, fie prin tehnici percutane minim invazive. Dupa interventia chirurgicala, piciorul pacientului va fi imobilizat o perioada de 6-12 saptamani intr-o gheata gipsata sau o atela.
Dupa o abordare conservatoare sau o interventie chirurgicala, va exista o perioada de reabilitare care implica exercitii de terapie fizica pentru a intari muschii picioarelor. Majoritatea oamenilor se vor intoarce la activitati normale in decurs de 4 pana la 6 luni.