Paradoxal, persoanele care au cele mai mari sanse de a suferi o leziune sau o ruptura a ligamentului genunchiului sunt cele cu modul de viata cel mai activ. Marea majoritate a acestor leziuni grave apar in randul sportivilor, cum ar fi jucatorii de fotbal sau baschet, atletii ori cei cu un grad ridicat de activitate fizica in rutina lor.

La nivelul genunchiului, exista patru ligamente principale care au rolul de a tine oasele impreuna si a mentine stabilitatea genunchiului: doua colaterale (medial si lateral) si doua incrucisate (anterior si posterior).

Ligamentul incrucisat anterior (LIA) conecteaza portiunea posterioara a osului coapsei (femurul) cu partea anterioara a tibiei din genunchi. Leziunile LIA reprezinta o cauza obisnuita a dizabilitatii la genunchi. Femeile prezinta un risc crescut de vatamari LIA din cauza diferentelor de anatomie si masa musculara. Leziunea LIA apar ca urmare a unui traumatism puternic din timpul unor activitati sportive, o torsiune brusca si violenta a genunchiului, o cadere, atunci cand articulatia genunchiului este flectata sau in urma unui contact dur.
Leziunile ligamentului incrucisat anterior sunt numite entorse si pot fi clasificate pe baza gravitatii lor. O entorsa de gradul 1 apare atunci cand fibrele ligamentului sunt intinse, dar nu rupte. In cazul entorselor de gradul 2, ligamentele genunchiului sunt partial sau incomplet rupte, dar ligamentul ramane intact din punct de vedere functional. O entorsa de gradul 3 apare atunci cand ligamentul este complet rupt. Acest tip de leziune nu se vindeca de la sine, deoarece ligamentul respectiv nu se regenereaza, de aceea intotdeauna ruptura LIA necesita  tratament chirurgical de reconstructie.

Simptomatic, pacientul aude sau percepe, in momentul traumatismului, un trosnet tare. Durerea este aproape imediata, umflarea genunchiului are loc in decurs de o ora sau doua, deoarece sangele ligamentului rupt umple articulatia genunchiului. Mersul pe jos este dificil, iar genunchiul se simte instabil. Datorita lichidului din articulatie, poate fi dificil sa extindeti complet sau sa indreptati genunchiul.
Diagnosticul se face clinic prin examinare fizica si este de obicei confirmat prin RMN.

Ligamentul incrucisat posterior (LIP) -cel mai rezistent dintre cele patru ligamente majore- asigura stabilitatea genunchiului, limiteaza alunecarea posterioara a tibiei pe femur si previne rasucirea ei spre exterior. LIP poate fi vatamat in mai multe moduri, cele mai frecvente fiind in cazul caderilor pe unul sau ambii genunchi (cu varful piciorului indreptat in jos), in urma accidentelor de masina (atunci cand tibia se loveste puternic de tabloul de bord) sau in cazul hiperextensiei severe a genunchiului.
Leziunile de ligament incrucisat posterior sunt clasificate in trei grade, gradul 3 reprezentand ruptura completa. Leziunile LIP sunt mult mai putin frecvente decat leziunile LIA, LIP sufera de obicei leziuni partiale cu potential de vindecare spontana. Simptomele leziunii LIP sunt asemanatoare cu cele ale vatamarii LIA. Tratamentul nechirurgical este rezervat leziunilor de gradele 1 si 2, interventia chirurgicala fiind necesara in cazul leziunilor complexe de gradul 3.

Ligamentul colateral medial (LCM) - este situat pe partea interna a genunchiului, intre femur si tibie. LCM se poate intinde excesiv sau rupe in cazul in care se aplica o forta mare direct pe partea externa a genunchiului care-l impinge spre interior, daca genunchiul este indoit ori rasucit violent sau in cazul unei activitati care implica o schimbare brusca de directie.
In functie de severitatea traumatismului, simptomele cuprind durere direct pe zona de insertie a ligamentului, umflare, imflamatie in partea interna a genunchiului, invinetire, sensibilitate, sangerare, rigiditate, instabilitate la mers.
Cele mai multe leziuni LCM pot fi tratate acasa cu odihna, gheata si medicamente antiinflamatoare. Medicul poate sugera utilizarea unor carje cu sprijin subaxilar sau carje pe antebrat si purtarea unei orteze care sa protejeze, dar sa si permita o anumita miscare a genunchiului.
Leziunile usoare sau de gradul 1 se amelioreaza de obicei in 1-3 saptamani si pot necesita doar un tratament la domiciliu, impreunÄ cu folosirea carjelor pentru o perioada scurta de timp. Traumatismele moderate sau de gradul 2 se amelioreaza de obicei in aproximativ o luna, dar este posibil sa fie recomandata purtarea unei orteze de genunchi si limitarea de a calca cu piciorul lezat.
Leziunile severe sau de gradul 3 pot necesita purtarea unei orteze de genunchi articulate timp de cateva luni si interdictia de sprijin pe picior timp de 4-6 saptamani sau interventie chirurgicala, in cazul in care si alte structuri din genunchi sunt afectate.

Ligamentul colateral lateral (LCL) conecteaza partea laterala a femurului la partea laterala a capului fibular. Leziunea LCL este o afectiune rara care apar exclusiv ca urmare a unui traumatism direct asupra genunchiului. Imediat dupa vatamare, genunchiul este tumefiat, miscarile devin limitate din cauza durerii, se evidentiaza un hematom in partea postero-laterala a genunchiului si o instabilitate in extensie completa.  Neglijarea leziunii LCL duce la dificultati la urcarea si coborarea treptelor sau la practicarea sporturilor de pivotare (fotbal, tenis, baschet, handbal), iar in partea laterala a articulatiei genunchiului se va resimti durere si inflamatie locala.
Leziunile de gradul 1 si 2 cu o instabilitate mai mica de 10 grade pot fi tratate ortopedic si constau in imobilizarea in orteza, urmata de reluarea flexiei in orteza articulata, intervenindu-se chirurgical in cazul leziunilor de gradul 3.

Un ligament al genunchiului rupt nu ar trebui sa insemne modificarea stilului de viata al pacientului pe termen lung, recuperarea depinzand de specificul leziunii si putand fi masurata in zile sau saptamani (pentru o entorsa usoara) sau mai multe luni (dupa interventia chirurgicala in cazul rupturii ligamentului incrucisat anterior). Este important sa manifestati rabdare atunci cand va recuperati dupa o leziune a ligamentului genunchiului - vatamarea dumneavoastra poate necesita timp pentru a se vindeca complet. Este posibil ca, pentru o perioada de timp, sa nu puteti face toate lucrurile cu care erati obisnuiti. Apoi, chiar si dupa ce leziunea dumneavoastra la genunchi s-a vindecat, exista inca riscul ca in viitor sa se dezvolte artrita la acel genunchi. Aceasta se numeste artrita posttraumatica sau degenerativa si poata sa apare la 5-10 ani dupa accidentarea initiala, dar se poate instala si mai repede, in cazul unei vatamari severe.