Osteopenia, faza precursoare a osteoporozei, reprezinta scaderea densitatii minerale la nivelul oaselor la un nivel mai mic decat cel normal, dar nu suficient de mic pentru a fi pus diagnosticul de osteoporoza. Persoana diagnosticata cu osteopenie are sanse mari sa dezvolte osteoporoza in viitor, asadar este o afectiune care nu trebuie neglijata, putand duce la complicatii (ca de exemplu fracturile). Osteopenia afecteaza in principal persoanele de sex feminin, putand sa se manifeste si in cazul barbatilor in momentul in care acestia prezinta anumiti factori de risc.

Printre cauzele aparitiei osteopeniei se regasesc:
• demineralizarea oaselor odata cu inaintarea in varsta;
• genetica (predispozitia familiala pentru osteopenie sau osteoporoza);
• un regim alimentar sarac in calciu si vitamina D;
• boli de nutritie;
• chimioterapia;
• expunerea prelungita la radiatii;
• sedentarismul si imobilitatea;
• fumatul si excesul de alcool.

Diagnosticare

Osteopenia este o afectiune care nu dezvolta simptome specifice care sa ajute la depistarea sa, dar pe masura ce aceasta avanseaza creste si riscul producerii de fracturi, din cauza fragilitatii oaselor. Totusi, in cazul in care pacientul a suferit o fractura datorata demineralizarii oaselor, diagnosticul pus este de osteoporoza, indiferent de valoarea pe care o are densitatea minerala osoasa. Diagnosticarea osteopeniei se face cu ajutorul masuratorilor de densitate minerala osoasa (DMO). Testul recomandat este absorbtiometria energiei duale cu raze X sau scanarea DXA (cunoscuta si sub numele de osteodensiometria DXA sau DEXA).

Tratament

Scopul evident al tratamentului osteopeniei este impiedicarea pierderii de densitate minerala la nivelul oaselor si stoparea progresului afectiunii catre osteoporoza. Cele mai frecvente recomandari pe care le primesc pacientii de la medicul de specialitate implica optiuni de dieta si exercitii fizice. Riscul de fracturilor osoase in cazul osteopeniei este destul de mic, astfel incat medicii, de obicei, nu prescriu medicamente decat daca DMO este foarte aproape de nivelul osteoporozei.

Regimul alimentar joaca un rol esential in dezvoltarea oaselor, o dieta bogata in calciu ajutand la mentinerea densitatii si a masei osoase. Surse alimentare importante de calciu care nu trebuie sa lipseasca din dieta persoanelor diagnosticate cu osteopenie sunt produsele lactate (branza, iaurtul, laptele degresat) si legumele verzi (precum broccoli sau varza verde).

De asemenea, medicul poate recomanda administrarea unor suplimente de calciu si vitamina D (cea care asigura o mai buna absorbtie a calciului din alimente). Vitamina D naturala se gaseste in galbenusul de ou, peste (sardine, somon, macrou), ficatul de vita sau ia nastere din reactia pielii expuse la lumina solara atunci cand razele UVB sunt prezente.

Activitatea fizica este, de asemenea, foarte importanta in pastrarea sanatatii oaselor. Medicul poate recomanda folosirea unui pedalier de recuperare medicala de catre pacient, dispozitiv ce ajuta la tonifierea musculaturii si a articulatiilor la nivelul membrelor inferioare si a celor superioare.

In plus, zilnic se pot efectua activitati placute si relaxante precum: plimbatul pe jos, dansul, urcatul scarilor, alergatul pe banda etc. Important este sa se efectueze cel putin 15 minute de exercitii zilnic sau sa se compenseze cu 30 de minute de mers pe jos.

Pacientul trebuie sa adopte un stil de viata cat mai sanatos, ceea ce presupune ca trebuie sa renunte la alcool sau tutun, dar si la consumarea bauturilor carbogazoase sau a celor avand un continut ridicat de cofeina.

Recomandari

Oamenii de toate varstele isi pot pastra oasele puternice mentinand o dieta sanatoasa, asigurandu-se cÄ au un aport suficient de calciu si vitamina D. Pentru pacientii diagnosticati cu osteopenie se recomanda reevaluare prin testul DEXA la doi ani dupa confirmarea diagnosticului, efectuarea activitatilor fizice zilnice, adoptarea unui regim alimentar cat mai diversificat, bogat in vitamine si minerale, evitarea alimentelor procesate si a alimentelor de tip fast-food, renuntarea la alcool si la tutun.