Paralizia cerebrala este numele dat unui grup de diferite tulburari ale sistemului nervos prezente la nastere sau care apar in urmatorii 3 ani de la nastere. Aceste tulburari se caracterizeaza prin prezenta unei leziuni cerebrale care se agraveaza in timp. Paralizia cerebrala afecteaza coordonarea si forta musculara. In unele cazuri, anumite dispozitive ortopedice (precum proteze sau orteze, carje pe antebrat sau carje subaxilare s.a.m.d.) pot fi necesare pentru cei care sufera de paralizie cerebrala.

La modul general, paralizia cerebrala afecteaza 1 - 2 nou-nascuti din 1000. Copiii nascuti prematur si nou-nascutii care cantaresc mai putin decat in mod normal sunt expusi unui risc mai mare.

Alti factori de risc pentru paralizia cerebrala includ:
- Prezenta infectiei la mama (de exemplu: rubeola, toxoplasmoza, herpes, citomegalovirus) in timpul sarcinii;
- Prezenta unei incompatibilitati de sange cu mama;
- Expunerea la substante toxice in uter;
- O mama cu antecedente de intarziere mintala, antecedente de tulburari tiroidiene sau convulsii;
- Un indice APGAR scazut;
- Icter sever dupa nastere, mai ales daca este lasat netratat;
- Convulsii in copilaria timpurie.

Simptome si complicatii

Orice parinte ar trebui sa fie atent la modul in care evolueaza copilul sau si sunt multi care fac acest lucru cu cea mai mare dedicatie. De obicei, parintii pot observa simptomele paraliziei cerebrale la copil de la varsta de 6 luni. Simptomele precoce includ:
- Pozitii neobisnuite si utilizarea preferentiala a uneia dintre laturile corpului;
- Rigiditate excesiva (tonus muscular crescut) sau o lipsa exagerata de tonus (moliciune);
- Strabism convergent;
- Copilul nu atinge etapele cheie, cum ar fi abilitatea de a sta in fund, de a zambi sau de a merge;
- Pierderea musculara, cresterea lenta sau asimetrica;
- Convulsii;
- Somnolenta a simturilor sau surzenie aparenta.

Nu exista un model tipic de simptome de paralizie cerebrala, deoarece este un termen general care cuprinde multe simptome. Exista totusi cateva categorii largi care diferentiaza diferitele simptome motorii (musculare).

Forma spastica. Aceasta forma este mai frecventa, afectand aproximativ 3/4 din persoanele cu paralizie cerebrala. Muschii tind sa fie intotdeauna contractati, situatie suficient de grava pentru ca articulatia sa ramana flexata permanent sau sa provoace paralizie. Spasticitatea poate afecta picioarele, bratele - toate membrele sau un picior si un brat. In plus, cresterea membrelor afectate poate fi incetinita sau impiedicata. Persoanele afectate dar care au posibilitatea sa se deplaseze, merg cu genunchii apropiati, iar picioarele li se intersecteaza spre interior dincolo de o linie imaginara care trece prin mijlocul corpului. Acestor persoane le poate fi util un baston ortopedic, carje ortopedice sau alte dispozitive de mers.

Forma atetozica (diskinetica). Afecteaza 1 din 10 persoane care au paralizie cerebrala. Nu este neobisnuit ca persoanele afectate de aceasta forma sa aiba expresii neobisnuite ale fetei si sa aiba dificultati in formularea anumitor cuvinte sau sunete.

Forma ataxica. Afecteaza mai putin de 1 din 10 persoane. Ataxia face dificila deplasarea si efectuarea de miscari rapide si exacte precum scrierea.

Echipamente speciale precum carje ortopedice, un scaun rulant sau diferite dispozitive de mers, pot fi utile celor suferinzi de paralizie cerebrala.

Tratament si prevenire

Din pacate, pentru paralizia cerebrala nu exista vreun tratament curativ, deoarece celulele creierului nu se inlocuiesc. Scopul tratamentului este de a face viata cat mai normal posibila si de a asigura celor afectati o independenta maxima. Obiectivul principal este, asadar, de a minimiza dizabilitatea.

Pe masura ce se apropie varsta scolii, tratamentul se concentreaza pe imbunatatirea comunicarii si atenuarea simptomelor care sunt problematice din punct de vedere social, cum ar fi salivarea. Convulsiile si spasticitatea pot fi adesea gestionate de medicamente anticonvulsivante sau de cele care ajuta la relaxarea musculara. Atunci cand simptomele nu pot fi eliminate, efectele lor pot fi reduse la minimum prin utilizarea unor dispozitive moderne, precum o proteza computerizata sau un scaun cu rotile electric.

Desi eliminarea totala a paraliziei cerebrale este practic imposibila, unii factori de risc pot fi eliminati. Orice factor care creste riscul nasterii premature, cum ar fi tutunul, alcoolul sau drogurile, sporeste riscul de paralizie cerebrala. Posibilitatea aparitiei malformatiilor congenitale este mai mare atunci cand mama fumeaza sau bea alcool in timpul sarcinii.