Genunchiul este cea mai mare articulatie a corpului si are rolul de a asigura o gama larga de miscari ale membrului inferior. El uneste oasele femur, tibie, peroneu si rotula printr-un ansamblu de ligamente, muschi , meniscuri si cartilaje, formatiuni care sunt mereu supuse uzurii si care confera astfel genunchiului o vulnerabilitate ridicata.
Meniscurile sunt structuri fibrocartilaginoase rezistente  cu forma semicirculara, situate in punctul de contact al femurului cu tibia, si actioneaza precum niste “perne amortizoare”, preluand socurile exercitate asupra genunchiului si aproximativ 40% din greutatea corpului.
Rupturile de menisc sunt printre cele mai frecvent intalnite leziuni ale genunchiului si apar adesea ca urmare a practicarii unor sporturi de contact si a efectuarii miscarilor bruste de torsiune (in activitati precum ridicatul de greutati, tenis, fotbal etc). Cu toate acestea, odata cu varsta de 40 de ani, uzura meniscurilor plaseaza un grad mai mare de risc, astfel incat aceste traumatisme pot fi declansate de miscari mult mai simple, precum ridicatul de pe scaun. De asemenea, exista si cazul leziunilor meniscale netraumatice, prezente in special la varstnici, care se declanseaza in absenta vreunui factor extern.

Simptomatologie

Simptomele rupturii de menisc variaza in corelatie cu severitatea si tipul leziunii.  Neexistand terminatii nervoase la nivelul meniscului, ruptura acestuia de multe ori nu prezinta durere intensa decat dupa 2-3 zile de la accidentare si se datoreaza, in fapt, inflamarii articulatiei (artrita genunchiului). La rupturile de menisc severe, cazuri in care bucati din menisc intra in spatiul articular, durerea se instaleaza imediat dupa lezare, pacientul putand prezenta si sangerari la nivelul articulatiei.
In general, simptomele asociate rupturii de menisc sunt :
• Durerea
• Tumefierea genunchiului
• Senzatia de blocare si/ sau scapare a genunchiului
• Rigiditate si incapacitate de a realiza anumite miscari

Diagnostic

Diagnosticul de ruptura de menisc se va pune dupa o serie de investigatii pe care medicul ortoped le va efectua. Prima procedura va fi controlul fizic, prin care medical va observa gradul de inflamare si rigiditate al articulatiei, putand astfel elimina alte posibile cauze ale disconfortului pe care pacientul il acuza.
Controlul include de asemenea :
• Radiografii, care desi nu ajuta la vizualizare meniscului, ci doar a oaselor, sunt utile excluderii oricaror altor afectiuni ale genunchiului
• RMN, ce poate oferi imagini clare ale tesuturilor moi
• Artroscopia, realizata printr-o incizie la nivelul genunchiului si introducerea artroscopului (camera de dmensiuni foarte mici) in interiorul articulatiei ce permite  observarea clara a componentelor acesteia .

Tratament

Tratamentul ales de medicul ortoped difera in functie de severitatea si pozitionarea leziunii.
Partea exterioara a meniscului este puternic vascularizata, numindu-se si zona â€rosie’. O leziune in aceasta regiune se poate vindeca de la sine, nefiind nevoie de o interventie chirurgicala. In acest caz, se recomanda repausul si strangerea genunchiului cu ajutorul unei fase elastice. In primele zile sunt indicate, de asemenea, aplicarea de comprese cu gheata de 2-3 ori pe zi si administrarea de medicamente anti-inflamatoare pentru reducerea durerii si a inflamarii.
Partea interioara a meniscului, insa, este foarte slab vascularizata, numindu-se astfel zona â€alba’ si cuprinde aproximativ 70% din suprafata meniscului. In cazul unei rupturi la acest nivel, pacientul va suferi o interventie chirurgicala. In functie de leziune, procedeul poate presupune asamblarea portiunilor rupte din menisc cu ajutorul unor copci (rata de success a acestei proceduri este foarte mare) sau indepartarea portiunilor lezate si netezirea marginilor ramase ale meniscului. In general, se prefera prezervarea unei suprafete cat mai mari a meniscului pentru o degenerare ulterioara cat mai lenta a articulatiei.
Este posibila, de asemenea, si efectuarea unui transplant de menisc atunci cand tesutul pacientului este puternic erodat si cicatrizat.
Recuperarea postoperatorie presupune, de cele mai multe ori, imobilizarea articulatiei in ghips sau orteza, moment in care se indica utilizarea carjelor ortopedice, pentru asigurarea mobilitatii pacientului.
Site-ul nostru Magazinul Ortopedic va pune la dispozitie carje de antebrat, carje axilare si multe alte echipamente ortopedice menite sa vina in intampinarea nevoilor dumneavoastra.